Stângistul țipă că libertatea moare când victimele lui refuză să-și finanțeze propriul asasinat.
Un lexic de zece cuvinte îi ajung marxistului ca să explice istoria.
În democrație, politicienii sunt condensatorii imbecilității.
Proletariatul nu detestă în burghezie decât dificultatea economică de a o imita.
Inteligența progresistului nu e niciodată altceva decât complicele carierei lui.
Nicolas Gomez Davila - Scolii la un text implicit
Protejarea săracului a fost întotdeauna, în politică, cel mai sigur mod de a te îmbogăți.
Poporul suportă să fie furat, cu condiția să fie lingușit.
Nicolas Gomez Davila — Scolii la un text implicit
Individualismul modern se reduce la a considera personale și proprii părerile împărtășite de toți.
Statul modern fabrică opiniile pe care le adună apoi respectuos sub numele de opinie publică.
Nicolas Gomez Davila — Scolii la un text implicit
Poporul nu-l alege pe cel ce-l îngrijește, ci pe cel ce îl droghează.
Cel ce caută să educe, și să nu exploateze, fie un popor, fie un copil, nu îi vorbește imitând împiedicat un limbaj infantil.
Nicolas Gomez Davila — Scolii la un text implicit
Păcatul original al liberalismului e acela de a-i atribui fiecărui individ toate atributele susceptibile de a-i aparține omului.
Nicolas Gomez Davila — Scolii la un text implicit
Politica e știința structurilor sociale adecvate conviețuirii ființelor neștiutoare.
O ‘societate ideală’ ar fi cimitirul măreției umane.
După orice revoluție, revoluționarul spune că adevarata revoluție va fi cea de mâine. Revoluționarul arată că un mizerabil a trădat revoluția de ieri.
Nicolas Gomez Davila - Scolii la un text implicit
Când unul cerceta ce trebuie învățați copiii, spuse: “Cele ce le vor folosi și când vor ajunge bărbați”
Plutarh - Vorbe de duh ale spartanilor, 67
Quintilian spune că a văzut actori atât de pătrunși de rolurile triste pe care le jucau, încât întorși acasă încă mai plângeau.
Michel de Montaigne — Eseuri III, Despre diversiune
Cred că, dacă ar fi posibil să-i adunăm în fiecare zi pe toți bolnavii și suferinzii în Albert Hall și să punem orchestra să cânte fără întrerupere, expunerea constantă a membrelor bolnave la vibrații ale aerului atât de cerești le-ar readuce până la urmă sănătatea pierdută. Cu siguranță, chiar și o singură expunere la - să zicem - simfonia a cincea a lui Beethoven trebuie să ducă la o restabilire permanentă a ființei în trup și suflet. Nimeni nu poate rămâne neschimbat după ce a trecut prin el o simfonie de Beethoven.
W.N.P. Barbellion - Jurnalul unui om dezamăgit
Suntem atât de egoiști cu toții, încât o suferință sau o greutate - dacă e destul de gravă - ne flatează simțul propriei importanțe. Simțim că, lovindu-ne, calamitatea ne-a ridicat deasupra semenilor noștri. Nu ne place să fim ignorați nici măcar de un accident de tren. Omul suferind e întotdeauna fericit.
W.N.P. Barbellion - Jurnalul unui om dezamăgit
