Vise și sincronicitate

 Aceasta este ceea ce numim o simplă coincidență. O menționez pentru a arăta că visul este ceva viu, în niciun caz un lucru mort, care foșnește aidoma hârtiei uscate. Este o situație vie, este precum un animal cu tentacule sau cu multe coarde ombilicale. Nu ne dăm seama că, în timp ce noi vorbim despre el, el lucrează. De aceea primitivii își povestesc visele și eu vorbesc despre vise. Suntem mișcați de vise, ele ne exprimă pe noi și noi le exprimăm pe ele, și există coincidențe legate de ele. Refuzăm să luăm coincidențele în serios, deoarece nu le putem considera cauzale. E adevărat, am face o greșeală dacă le-am considera cauzale; evenimentele nu apar datorită viselor, ar fi absurd, nu vom putea demonstra niciodată acest lucru; ele se întâmplă, pur și simplu. Dar este înțelept să luăm în considerare faptul că ele chiar se întâmplă. Nu le-am observa dacă nu ar avea o regularitate apartă, dar nu ca aceea a experimentelor de laborator, este numai un gen de regularitate irațională. Răsăritul își bazează mare parte a științei sale pe aceasta iregularitate, iar pentru el coincidențele, și nu cauzalitatea reprezintă fundamentul solid al lumii. Sincronicitatea este prejudecata Răsăritului; cauzalitatea este prejudecata modernă a Occidentului. Cu cât acordăm mai multă atenție viselor, cu atât mai multe astfel de coincidențe — întâmplări — vom observa. Nu uitați că cel mai vechi tratat științific chinezesc se referă la sorții posibili ai vieții.

C.G. Jung — Seminar ‘Analiza viselor’ 1928-1930

Arta modestiei

 Ai grijă să nu indispui. Poți să-ți permiți orice, dacă o faci cu modestie. 

Jurnalul de la Păltiniș

Noica recomandă plimbarea

„Înainte de a pleca, ne îndeamnă să ne plimbăm mai mult. „Nu poți lăsa trupul să-ți joace feste. Trebuie să-l îmblânzești, dându-i ce-i trebuie. Gândiți-vă ce fericire este când scapi de dinți, treizeci și doi de dușmani ai omului. De dinți poți scăpa, dar trupul trebuie îmblânzit plimbându-l. Toată medicina termină prin a-ți recomanda plimbarea. Știu un veterinar care, când se îmbolnăvea un cal, îl dădea la coardă. Fratele-porc, trupul, trebuie dat la coardă, dacă vrei să te lase în pace.“

Jurnalul de la Păltiniș 

Noica — sfaturi pentru căsnicie

 Căsniciile nu trebuie să vă fie crispate. Dacă aveți neveste frumoase, este o barbarie să le confiscați total. Frumusețea trebuie să fie ca lumina, un bun care se distribuie fără să se împartă. Dacă nu vă lasă ele în pace, anexați-le la treaba voastră, dați-le să traducă, de pildă. Nu depinde decât de voi ca să fiți bine așezați în viață; în istorie, în familie, în cultură. 

Jurnalul de la Păltiniș 

Soluția de neîmbătrânire

„În general însă, pentru că vorbim de comportamentul în fața unui material cultural vast, singura soluție de a nu te lăsa învins de el este să fii mereu în atac, să nu fii pasiv, lăsându-te cotropit. Cultura, sub latura informației, te înghite dacă nu o ataci cu câteva idei. Este ca și cu viața la bătrânețe; te sclerozezi dacă te lași năpădit de amintiri, trăiri etc., de valul imens al trecutului, al vieții întregi pe care ai trăit-o. Singura soluție de neîmbătrânire este să ataci tu viața, să o supui unor inițiative perpetue.”

Jurnalul de la Păltiniș

Civilizație și instinct

Cel care se exaltă în fața culturii își închipuie că din ea izvorăște doar frumusețe. Această eroare se bazează pe o lipsă de cunoaștere psihologică profundă. Forțele instinctuale acumulate în insul civilizat sunt extrem de distrugătoare și cu mult mai primejdioase decât instinctele primitivului care își trăiește continuu și în măsură modestă instinctele negative. De aceea nici un război din trecutul istoric nu poate rivaliza, în amploarea ororii, cu războiul națiunilor civilizate. 

C.G. Jung — Tipuri psihologice 

Viața reală a omului

 Adevărul trist este că viața reală a omului constă dintr-un complex de opuse inexorabile —zi și noapte, fericire și tristețe, bine și rău. Nici măcar nu suntem siguri că unul va predomina asupra celuilalt, că binele va învinge răul sau că bucuria va suprima durerea. Viața este un câmp de luptă. Așa a fost întotdeauna și așa va fi mereu; și, dacă nu ar fi așa, întreaga existență s-ar sfârși. 

C.G. Jung — Omul și simbolurile sale 

Prejudecăți, erori, dorințe infantile: drumul sigur spre disociere nevrotică

 Cu cât conștiința este mai influențată de prejudecăți, erori, fantezii și dorințe infantile, cu atât mai mult decalajul existent se va mări într-o disociere nevrotică și va duce spre o viață îndepărtată de natură, de instincte sănătoase și de adevăr. 

C.G. Jung — Omul și simbolurile sale 

The cause of all human unhappiness

When sometimes I have applied myself to contemplating the diverse activities of men and the dangers and the troubles that they expose themselves to at court or in battle, giving rise to so many quarrels, or passions, or rash and often nefarious enterprises and so forth, I have often said that all human unhappiness comes from one thing alone, the inability to remain quietly in a room. If a man who is wealthy enough to lead an easy existence knew how to find pleasure in remaining at home, he would not leave home to venture onto the seas or besiege a fortress. The only reason why one pays such a high price for a commission in the army is because one would find it unbearable to remain in town. And the only reason why one goes out in search of company and the diversion offered by gambling is because one cannot find pleasure in staying at home. And so on.

Blaise Pascal — Pensees IX,168

The most fragile thing in the world

 Between us and hell or heaven, there is only the interval of life, the most fragile thing in the world.

Blaise Pascal — Pensees XIII,185

Tirany

91. Tyranny is wishing to have by one means something that can only be had by another. We have different duties to different merits: a duty of love to loveliness, a duty of fear to force, a duty of credence to knowledge.We are obliged to fulfill these duties. It is unjust to deny them and unjust to ask for others.

Therefore, these statements are false and tyrannical: "I am handsome, therefore I should be feared. I am strong, therefore I should be loved. I am..."  

And it is similarly false and tyrannical to say: "He is not strong, therefore I will not hold him in esteem. He is not clever, therefore I will not fear him."

92. Tyranny consists in the desire for universal domination outside its order. 

Different jurisdictions — of the strong, of the handsome, of lofty minds, of the pious: each one is master in his sphere and nowhere else, and on occasion comes into contact with the others. The strong and the handsome struggle for domination to no purpose, for the mastery of each is distinct. They do not understand one another. And their error lies in wishing to rule everywhere. Nothing has that power, not even sheer force. It is of no effect in the realm of the learned. It has dominion only over external actions.

Blaise Pascal — Pensees, IV.91,92

Vanity of the world

Whoever does not see the vanity of the world is truly vain himself.

But then, who does not see it, apart from young people who are wholly engrossed in noise, diversion, and thoughts of the future?

But take away their diversion, and you will see them shrivel up with ennui.

Then they feel their nothingness without understanding it, for it is to be truly miserable to be unbearably overcome by sadness as soon as one is reduced to reflecting upon oneself without any form of diversion.

Blaise Pascal — Pensees, III,70

Man’s condition

 Inconstancy, ennui, anxiety.

Blaise Pascal — Pensees, III.58

Vanity

 That something as obvious as the vanity of the world should be so little known and that people should find it strange and surprising to be told that it is foolish to seek honors, that is astounding 

Blaise Pascal — Pensees III,50

Despre creștini și blamarea lor pentru incendiul Romei

 …lumea îi numea „creștini“. Numele li se trage de la Cristos, care, în vremea împăratului Tiberius, fusese condamnat la moarte de Pontius Pilatus. Reprimată pentru un moment, această superstiție funestă se răspândea din nou nu numai prin Iudeea, locul de obârșie al acestui flagel, dar și la Roma, unde se revarsă de pretutindeni toate grozăviile sau ticăloșiile și își găsesc mulțime de adepți. Mai întâi, au fost închiși cei ce mărturiseau; apoi, după indicațiile lor, o mulțime de oameni nu atâta dovediți că ar fi pus foc, cât învinuiți de ură față de neamul omenesc. Cei care trebuiau să moară au fost și prefăcuți în prilejuri de batjocură: acoperiți cu piei de fiare, piereau sfâșiați de câini, mulți erau pironiți pe cruci sau dați pradă flăcărilor, iar alții, după ce se întuneca, erau arși ca să servească la iluminat în timpul nopții. Nero își oferise grădinile pentru acest spectacol și dădea o reprezentație de circ, amestecat cu mulțimea, în costum de vizitiu, sau conducând un car de curse. Din care cauză, deși acești oameni erau vinovați și meritau cele mai grele pedepse, acum stârneau mila, fiind sacrificați nu interesului public, ci sălbăticiei unui singur om.

Tacitus — Anale, XV.38