„Câte căi duc la Dumnezeu, și totuși sunt unii care nu le-au găsit! Uneori, chiar învecinat de ceasurile cele mai grele – am simțit bucuria izvorând din mine ca dintr-un lac nesecat de munte – albastră, lină, bună și veșnică. Mă bucur, mă bucur, mă bucur – că am luat viață sub chip de om, că pot să plâng și să sufăr, că nu mi-a fost dat să trec nepăsător prin căile vieții.“ (Timpul ce ni s-a dat, vol.2)
