Cutare tânăr, crescut de o sfântă verişoară protestantă, va intra cu capul plecat şi tremurând, cu ochii ațintiți la cer, cu mâinile înţepenite într-un manşon invizibil, a cărui formă evocată şi a cărui prezență reală şi tutelară îl vor ajuta pe artistul intimidat să străbată fără agorafobie spaţiul plin de prăpăstii care se așterne din anticameră până la salonaş.
(Sodoma și Gomora, În căutarea timpului pierdut)
