Uneori mă făcea să gust o plăcere mai puțin pură. N-aveam nevoie pentru asta de nici o mişcare, îmi întindeam piciorul de-a lungul piciorului ei, ca o vâslă pe care o lași să se târască şi căreia îi imprimi din când în când o oscilaţie uşoară, asemenea unei bătăi intermitente de aripă pe care o au păsările care dorm în aer. Alegeam, ca să o privesc, acea parte a obrazului care nu se vedea niciodată şi care era atât de frumoasă. [... ]
Zgomotul respiraţiei întărindu-se putea da iluzia gâfâielii de voluptate şi, când a mea era la sfârşit. o puteam săruta fără să-i fi întrerupt somnul. Mi se părea, în acele momente, că o posedasem mai desăvârșit, ca un lucru inconştient și fără rezistență a naturii mute. Nu mă sinchiseam de cuvintele pe care Ie spunea uneori în somn, semnificația lor îmi scăpa. Și, de altminteri, orice persoană necunoscută ar fi desemnat ele, mâna ei, uneori însufleţită de un uşor fior, se crispa o clipă pe mâna mea, pe obrazul meu. Gustam somnul ei cu o dragoste dezinteresată, liniştitoare, aşa cum stăteam să ascult ore întregi valurile care se sparg.
Proust - Captiva
Captured by ABBYY TextGrabber
