Oamenii care în vechime au eliberat omenirea de sub jugul idolatriei și care acum, atât de mulți, s-au dedicat eliberării aceleiași omeniri de răul social nu se pot elibera de ei înșiși, de fidelitatea față de o denumire revolută, antediluviană, care și-a pierdut orice semnificație, nu sunt în stare să se autodepășească și să se dizolve fără urmă printre ceilalți, ale căror baze religioase ei înșiși le-au clădit și care, dacă i-ar cunoaște mai bine, le-ar fi cât se poate de apropiați.
Probabil că prigoana și reprimările îi obligă să ia această poză inutilă și fatalistă, îi împinge la această izolare pudică, la aceste sacrificii care nu le aduc decât nenorociri, dar toate acestea divulgă și șubrezirea interioară, și oboseala istorică, acumulată de-a lungul secolelor. Nu-mi place ironia cu care se auto îmbărbătează, nu-mi place sărăcia cotidiană a noțiunilor, a imaginației lor lipsite de curaj. Toate acestea irită, că și discuțiile bătrânilor despre bătrânețe sau ale bolnavilor despre boală.
Boris Pasternak - Doctor Jivago
