Deoarece omul, prin natura sa, nu este în stare de vreo bucurie mai însemnată care să nu constea în primul rând în speranță, aceasta având o asemenea putere, încât foarte multe îndeletniciri lipsite în sine de plăcere, ba chiar obositoare și sâcâitoare, de cum li se adaugă speranța vreunei bucurii viitoare, apar a fi peste poate de plăcute și vesele, oricât ar fi ele de îndelungate.
Giacomo Leopardi - Parini sau Despre glorie (Mici opere morale)
