Invierea by Leo TolstoyMy rating: 4 of 5 stars
Presupun că din cauza capitolelor 39-40 Tolstoi a fost excomunicat din Biserică. Acolo ridiculizează liturghia și o prezintă ca pe o abracadabra - adică ca pe un ritual fără semnificație. Taina euharistiei - când pâinea și vinul devin carne și sânge - e parodiată mușcător ca un fel de magie cu gesturi și incantații. Ideea fiind că din creștinism a rămas doar un ritual golit de sens.
Și nici unuia dintre cei de față, (...) nu i-a trecut prin minte că acel Iisus, al cărui nume îl repetase de atâtea ori preotul șuierând, proslăvind-ul în cuvinte care mai de care mai ciudate, interzisese taman toate câte se făceau aici; interzisese nu numai poliloghia asta fără nici o noimă și vrăjile profanatoare ale preoților-învățători asupra pâinii și vinului, dar interzisese cât se poate de categoric ca unii oameni să se numească învățători ai altor oameni, interzisese rugăciunile în temple și poruncise ca fiecare să se roage singur, interzisese chiar templele, spunând că el a venit să le distrugă și că nu în temple trebuie făcută ruga, ci în suflet și în adevăr; și, la fel de important, interzisese nu numai ca oamenii să fie judecați și ținuți în temniță, chinuiți, batjocoriți, torturați, cum se făcea aici, ci și orice violență asupra oamenilor, spunând că el a venit ca să-i slobozească pe cei înrobiți.
Nici unuia dintre cei de față nu i-a dat prin minte că tot ce se petrecuse acolo fusese cel mai mare sacrilegiu și o batjocorire a aceluiași Hristos în numele căruia de făceau toate astea.
Cu acest ultim roman Tolstoi a devenit activist și încearcă să salveze lumea. În Anna Karenina spune că nu ai cum salva lumea și, pentru a fi bine în lume, e necesar ca fiecare să se străduiască să facă bine în jurul lui.
Chiar dacă valoarea literară a romanului e mai modestă, Tolstoi rămâne un maestru în arta caracterizării. Așa cum îmi amintesc perfect personajele din Anna Karenina și Război și pace, cu trăsăturile lor fizice și morale, tot așa o să-mi amintesc și de personajele din această carte.
Drumul ocnașilor de la închisoare spre Siberia îmi va rămâne în minte pentru totdeauna.
Mi se pare că la final Tolstoi înclină spre soluția liberalismului clasic. La fel ca Dostoievsky, propune ca împăcarea dintre clase să se facă în spiritul valorilor creștinismului: mila, iertarea, omenia etc. Se opune socialismului și violenței Revoluției, deoarece omorârea bogătanilor nu rezolvă problema. Se opune în general oricărei soluții ce implică violența. Aș fi dorit ca Tolstoi să mai fi trăit 10 ani ca să vadă cu ochii lui schimbările aduse de Revoluția bolșevică. Totuși, sunt convins că părerea lui a exprimat-o clar Boris Pasternak în Doctor Jivago.
View all my reviews
