Încă din 1850, N. Bălcescu observa cu dezamăgire un defect capital al emigrației române: lipsa de coeziune și solidaritate, conflictele permanente, vocația cu totul specială pentru polemici, bârfeli, fracționări și denigrări permanente. Este, de fapt, un viciu național, definitiv și incurabil.
Adrian Marino - Viața unui om singur
