Și acum să trecem la numerele magice care le plac atât de mult autorilor tăi. Unu ești tu care nu ești doi, unul e ce ai tu acolo mic și drăgălaș, una e ce am eu acolo mică și drăgălașă, și câte una sunt nasul și inima, deci vezi câte lucruri importante sunt unice. Și doi sunt ochii, urechile, nările, sânii mei și ouțele tale, picioarele, brațele și fesele. Trei e mai magic decât toate pentru că trupul nostru nu-l cunoaște, nu avem nimic care să fie trei lucruri, și-ar trebui să fie un număr foarte misterios pe care-l atribuim lui Dumnezeu, în orice loc am trăi. Dar dacă te gândești, eu am un singur lucrușor și tu ai un singur lucrușor - stai cuminte și nu face glume proaste - iar dacă punem aceste două lucrușoare la un loc, iese un lucrușor nou și devenim trei. Așa-i că ne trebuie un profesor universitar ca să descopere că toate popoarele au structuri ternare, trinități și lucruri de felul ăsta? Păi religiile doar nu le făceau la calculator, erau toți oameni unul și unul, care făceau treaba aia cum se cade, iar toate structurile ternare nu sunt un mister, sunt povestea a ceea ce faci tu, a ceea ce făceau ei. Dar două brațe și cu două picioare fac patru, și iată că patru e tot așa, un număr frumos, mai ales dacă te gândești că animalele au patru labe și tot în patru labe merg și copiii mici, cum știa și Sfinxul. Cinci - să nu mai vorbim, sunt degetele de la mână, iar cu două mâini ai numărul acela sacru, și anume zece, și se înțelege că până și poruncile sunt zece, altfel, dacă ar fi douăsprezece, când preotul ajunge la ultimele două trebuie să împrumute și mână paracliserului. Acum ia trupul și socotește toate cele care ies din trunchi, brațe, picioare, cap și penis sunt șase, dar pentru femeie sunt șapte, de-aia mi se pare că printre autorii tăi șasele n-a fost deloc luat în serios decât ca dublu al lui trei, pentru că merge numai pentru bărbați, care nu au nici un șapte, iar întrucât comandă ei, preferă să-l vadă ca număr sacru, uitând că și țâțele mele ies înafară, însă răbdare. Opt, Doamne, nu avem nici un opt... ba nu, așteaptă, dacă brațele și picioarele nu le socotim câte unul, ci două câte două, datorită coatelor și genunchilor, avem opt oase cât se poate de lungi care se bălăbănesc în afară, și ia-le pe astea două plus trunchiul și ai nouă, care, dacă mai pui și capul, fac zece. Și tot așa, dacă te învârți în jurul trupului, scoți din el toate numerele pe care le vrei, gândește-te numai la găuri.
Umberto Eco - Pendulul lui Foucault
