Veneau cei chinuiți de tuse. Le dădea grâu măcinat și făină de orz, pe care le amesteca cu miere. Uneori le dădea alac fiert, fiindcă alacul scoate umezeala din plămâni. După cum era felul tusei, putea să de-a supă de mazăre sau apă în care fiersese nap turcesc. Hristofor deosebea tusea după cum suna. Dacă tusea era spartă și nu se arăta clar, Hristofor își lipea urechea de pieptul bolnavului și îi asculta îndelung respirația.
Veneau ca să scape de negi. Acestora, Hristofor le poruncea să își pună pe negi ceapă sfărâmată cu sare. Sau să îi ungă cu găinaț de vrabie frecat cu salivă. Dar cel mai bun remediu i se păreau a fi semințele de albăstrele, pisate și presărate pe negi. Semințele de albăstrele trăgeau rădăcina din negi și ei nu mai creșteau in locul cu pricina.
Evgheni Vodolazkin - Laur
