Tuturor acestora le corespunde rolul important pe care îl joacă relația sexuală în universul uman, unde ea este de fapt centrul invizibil al oricărui comportament și se arată pretutindeni, în ciuda tuturor vălurilor aruncate peste ea. Ea este cauza războiului și scopul păcii, fundamentul seriozității și ținta glumelor, sursă inepuizabilă de anedocte, cheia potrivită pentru orice aluzie și sensul oricărui sens tainic, al tuturor propunerilor neexprimate și al privirilor aruncate pe furiș, obiectul nazuinței zilnice a tinerilor și adesea chiar a bătrânilor, gândul pe care îl are oră de oră destrăbălatul, dar și reveria celui cast, visurile care revin permanent, împotriva voinței acestuia, materialul aflat mereu la îndemână pentru a face haz, tocmai pentru că se bazează pe cea mai profundă gravitate. Or, partea picantă și nostimă a vieții este că principala îndeletnicire a tuturor oamenilor este practicată în secret, iar în aparență este ignorată cât se poate de mult. În realitate însă o vedem în fiecare clipă cum se așază cu de la sine putere, ca adevărat stăpân ereditar al lumii, pe tronul moștenit, și cum râde privind batjocoritor de-acolo în jos la măsurile care au fost luate pentru a o domestici, a o încarcera sau cel puțin a o îngrădi și, pe cât posibil, a o ține complet ascunsă ori măcar spre a o înfrâna într-atât încât să apară doar ca o chestiune secundară, total subordonată, a vieții.
Arthur Schopenhauer - Lumea ca voință și reprezentare II
