Ce înseamnă oare o scurtă amânare a morții, o mică ușurare a necazurilor, o înlăturare a durerii, o momentană potolire a dorinței, în condițiile în care toate acestea înving atât de frecvent, iar triumful morții e cert? Ce avantaje de acest fel ar putea constitui adevăratele mobiluri ale nenumăratelor generații umane, mereu reînnoite, care se mișcă necontenit, se agită, se înghesuie, se chinuie, se zbat și joacă întreaga tragicomedie a istoriei universale, ba chiar - ceea ce spune mai mult decât orice - răbdă până la sfârșit o asemenea existență de batjocură, prelungind-o atât cât este de putință pentru fiecare?
Arthur Schopenhauer - Lumea ca voință și reprezentare II
