Tânărul crede că lumea a fost creată pentru a ne bucura de ea, că este un loc al fericirii, fericire ratată doar de cei care nu sunt destul de abili pentru a o căuta. El este încurajat în această idee de romane, de poezii sui de ipocrizia pe care lumea o cultivă pretutindeni și mereu, salvând aparențele exterioare. Vânarea unei prăzi care în realitate nu există conduce de obicei la o nefericire cât se poate de reală.
Arthur Schopenhauer - Arta de a fi fericit
