Să nu aveți! Sa nu aveți nimic! Ne-au învățat Buddha și Hristos, stoicii, cinicii. Oare de ce nu ascultăm, noi cei atât de lacomi, această poruncă simplă? Nu înțelegem că prin avere ne pierdem sufletul?
Să ai numai ceea ce poți să duci întotdeauna cu tine: să știi limbi străine, să cunoști țări, să cunoști oameni. Iar sacul tău de călătorie să fie memoria ta. Memorează! Memorează! Poate că doar aceste semințe amare vor răsări cândva.
Privește: în jurul tău sunt oameni. Poate pe unul dintre ei o să ți-l amintești pe urmă toată viața și o să-ți muști degetele că nu l-ai întrebat nimic. Să vorbești cât mai puțin și să asculți cât mai mult. De la o insulă la alta ale Arhipelagului se întind șuvițele vieților de oameni. Ele se răsucesc, se ating, una de alta într-o singură noapte, iată, ca în acest vagon care țăcăne, pe urmă se despart din nou pentru totdeauna, dar tu apleacă-ți urechea și ascultă zumzetul lor ușor și țăcănitul uniform de sub vagon. Acesta-i zgomotul pe care-l iscă vârtelnița vieții!
Câte povești neobișnuite vei auzi aici, și cât o să mai râzi!
Alexandr Soljenițîn - Arhipelagul Gulag I