Dar, de te abați uneori, de ispravă să nu știe nimeni:
Nu te făli-n nici un chip cu ale tale greșeli.
Nu face daruri pe care să le recunoască cealaltă,
Nu hotărî la-ntâlniri orele-aceleași mereu,
Ca să nu afle vreodată prietena locul cu vina,
Colțul în care-ai mai fost cată să-l schimbi cât mai des.
Apoi, de câte ori scrii, să iei seama tăblițelor bine:
Câte femei nu citesc și printre rânduri ades!
Dacă, oricât te-ai ascunde, se-ntâmplă să fii dat pe față
Tăgăduiește mereu faptele ce-ai săvârșit.
Nu fii atunci mai supus sau mai alintător ca alt' dată:
Semnele acestea-ntăresc dreptele ei bănuieli.
Ovidiu - Arta iubirii, II
