De cum arunc o privire asupra trecutului, mă și gândesc câtă vreme e irosită zadarnic, câtă s-a pierdut din cauza rătăcirilor, a greșelilor, a neștiinței de a trăi; cum n-am știut să prețuiesc clipele, de câte ori n-am greșit împotriva inimii și sufletului meu - mi se și umple inima de sânge. Viața e un dar, viața înseamnă fericire, fiecare clipă putea să fie un secol de fericire. Acum, schimbându-mi viața, renasc într-o nouă formă. Frate! Jur în fața ta că nu-mi voi pierde speranța și-mi voi păstra spiritul și inima în curățenie. Voi renaște spre mai bine. Iată întreaga mea speranță, întreaga mea alinare.
F.M. Dostoievski - Scrisori I, 1949
