Pentru a ști mai mult, trebuie să simți mai mai puțin, și reciproc, e un principiu nesăbuit, un delir al inimii. Ce vrei să spui prin a ști? Să cunoști natura, sufletul, pe Dumnezeu, dragostea... Lucrurile acestea se pătrund cu inima, nu cu mintea. Dacă am fi fost spirite, am fi trăit, am fi plutit prin sfera acelei idei asupra căreia ni se îndreaptă sufletul când dorește s-o pătrundă. Or, noi suntem țărână, oamenii trebuie să ghicească, dar nu pot să cuprindă pe dată ideea. Călăuza ideii prin învelișul efemer din alcătuirea sufletului e mintea. Mintea este o capacitate materială... pe când sufletul ori spiritul trăiesc prin ideea pe care le-o insuflă inima... Ideea se înfiripă în suflet. Mintea este arma, mașina care funcționează cu foc sufletesc... Totodată, atrasă de sfera cunoașterii, mintea umană acționează independent de sentiment, prin urmare de inimă. Dacă scopul cunoașterii va fi natura și dragostea, atunci se deschide câmp larg inimii...
F.M. Dostoievski - Scrisori I, 1838