Scrisori I: by Fyodor DostoyevskyMy rating: 3 of 5 stars
Majoritatea scrisorilor este despre BANI. Nu idei literare sau religioase cum speram - doar BANI. Niciodată n-am citit atâtea milogiri penibile. Înțeleg contextul și m-am pus în situația lui Dostoievski din acea perioadă a vieții lui (deportarea și munca silnică în Siberia) și tot mi-a fost rușine.
Cioran a mărturisit (parcă în Caiete) că se delecta cu scrisorile acestea, cu toate greutățile și umilințele ce le cuprindeau. Mie mi-a fost jenă citindu-le.
Și totuși am găsit și un mărgăritar, un simbol de credință, într-o scrisoare către soția unui pușcăriaș politic:
... mi-am încropit un simbol al credinței, în care totul pentru mine e limpede și sfânt. Acest simbol este foarte simplu, iată-l : să crezi că nu există nimic mai frumos, mai profund, mai atrăgător, mai înțelept, mai bărbătesc și mai perfect decât Hristos, și nu doar că nu există, ci, cu o dragoste invidioasă, îmi spun că nici nu poate exista. Mai mult, dacă cineva mi-ar dovedi că Hristos e în afara adevărului și realmente de-ar fi ca adevărul să existe în afara lui Hristos, aș prefera să rămân cu Hristos, și nu cu adevărul.
Am să cumpăr și volumul doi când va apărea. Este totuși scriitorul meu preferat, indiferent de caracterul său.
View all my reviews
