My rating: 3 of 5 stars
Orice perspectivă asupra lui Tao este binevenită. Chiar dacă nu epuizează toate semnificațiile lui Tao. Deoarece Tao e inepuizabil. Asta am priceput de la Lao Zi.
Este o perspectivă americană. Zâmbesc chiar la unele naivități ale autorului care își imaginează că asiaticii sunt impregnați de Tao și chinezii sunt cei mai fericiți oameni din lume. Toți ascultă de maeștri Shaolin cu barbă albă care le arată Calea.
Păi chinezii nu sunt cei mai fericiți oameni din lume. M-am uitat pe raportul fericirii globale de anul trecut și China e tocmai pe locul 86.
Americanii, despre care autorul spune că suferă de depresie și se îndoapă cu pastile oftând de tristețe, sunt sus pe locul 18 în topul fericirii. Chiar și românii de pe locul 56 sunt mai fericiți decât chinezii.
Dar apoi urmez principiul american „follow the money” și îmi dau seama că în secțiunea Mulțumiri sunt amintite niște organizații și structuri chinezești care au sponsorizat niște întruniri ale autorului. Așa se explică ridicarea în slăvi a Chinei și a fericiților ei locuitori.
Mi-a rămas în minte caracterizarea americanilor din ultimul capitol. Cea mai corectă caracterizare citită în ultimii ani. Am și notat-o:
Un sondaj care să verifice ce constante cotidiene au americanii ar identifica aproximativ următoarele: cartea de credit cotidiană, mâncarea proastă cotidiană, televiziunea care tâmpește cotidian, evangheliștii cu biblii în brațe pe care-i întâlnesc zilnic, armele de zi cu zi, psihoterapia, medicamentele, scandalurile celebrităților, dinamica acțiunilor la bursă, corectitudinea politică, avocații și procesele, uriașele mașini care consumă cantități uriașe de combustibil și multele cărți self-help.
View all my reviews