La baza oricărei capitulări se afla premisa că în locul "vechiului" a venit "noul" iar cine se ține de "vechi" rămâne cu buzele umflate. Această concepție a fost pregătită de teoria progresului, precum și de determinismul istoric al noii religii. Capitulanții zdruncinau toate reprezentările vechi fie și numai pentru faptul că erau vechi și, prin urmare, și-au trăit traiul. Pentru un număr imens de neofiți nu mai existau nici un fel de valori, adevăruri și legi, în afară de acelea care erau necesare azi și, pentru comoditate, se numeau "de clasă". Morala creștină era foarte ușor identificată cu cea burgheză, și, odată cu ea, și vechea poruncă "să nu ucizi".
Nadejda Mandelștam - Fără speranță
