Fără speranță. Speranță abandonată by Nadezhda MandelstamMy rating: 3 of 5 stars
Nadejada Mandelștam a scris cele două volume pentru:
1. a spune lumii despre soțul ei, poetul Osip Mandelștam (ea considera că publicarea poeziilor soțului și faptul de a-i păstra memoria vie face ca viața ei să capete sens) și
2. a avertiza omenirea despre pericolul marxismului.
Partea întâi i-a reușit. Am aflat cine este Osip Mandelștam despre care cunoșteam doar că era prieten cu Ahmatova - o poetă cu mai multă faimă - și amândoi făceau parte din curentul literar al acmeismului. Șalamov descrie, literar nu cu valoare de document, moartea poetului în lagăr în cartea pe care am citit-o recent Povestiri din Kolîma: vol. 1. Acum, terminând aceste memorii lungi, știu infinit mai mult de parcă i-am fost un apropiat în timpul stalinismului.
Partea a doua nu prea i-a reușit. Grăitoare este imaginea în care tinerii occidentali își prezintă omagiile victimelor comunismului:
Autoarea se adresează `tinerilor cu păr lung din Occident` care visează la comunism. Dar acești tineri nu vor citi niciodată această cărțoaie și nici măcar Arhipelagul Gulag.
Chiar mă gândeam în timp ce citeam răbdător și conștiincios cele peste 1000 de pagini că anticomuniștii au mai slabe șanse să fie citiți decât antifasciștii. De exemplu cartea aceasta are 1000 pagini. Arhipelagul Gulag al lui Soljenițîn peste 1500 pagini. De la noi Închisoarea noastră cea de toate zilele - peste 1500 de pagini. Nimeni din Occident nu are răbdarea și timpul pentru a citi aceste cărți uriașe. În schimb își fac timp un weekend să citească cartea lui Frankl Man's Search for Meaning care are cam 100 pagini sau cartea lui Elie Wiesel Night de 100 pagini.
Cele două volume reunite se termină cu o scrisoare a autoarei către soțul ei pe care-l credea viu în lagăr. Această scrisoare este partea cea mai emoționantă din toate cele 1000 de pagini.
View all my reviews
