Confesiuni by Augustine of HippoMy rating: 4 of 5 stars
E interesant să citesc o carte scrisă la începutul creștinismului tocmai acum, la sfârșitul lui.
Când am studiat Dogmatica empirică după învățăturile prin viu grai ale Părintelui Ioannis Romanidis. Vol. I - ca să mă familiarizez cu creștinismul răsăritean - am observat că autorul are un dinte împotriva lui Augustin. Lucru ciudat deoarece Sf. Augustin e celebrat în calendarul nostru undeva prin iunie.
Încerc să-mi explic în mare cele două poziții - Romanidis vs. Augustin - așa cum le-am înțeles.
Romanidis îi reproșează lui Augustin că a amestecat religia cu filosofia. Într-adevăr, Augustin pune creștinismul pe baze neoplatonice. Poate pentru a-i oferi legitimitate intelectuală în acele vremuri. Citim în special în cărțile VII, X, XI, XII despre toate aceste concepte: eternitatea (e vorba de veșnicie dincolo de timp, nu de totalitatea timpului cum credeam), durată, lucruri corporale și lucruri inteligibile, Idei, Ființă, memorie etc. Problema cu filosofia e că nu rămâne dogmatică, țintuită în canoane (vezi scolastica). Oricând poate fi combătută cu argumente raționale. Orice se poate argumeta. Dacă Augustin a așezat creștinismul pe baze raționale, atunci creștinismul a putut fi combătut cu `arme` raționale, cu concepte.
În Răsărit creștinismul e dincolo de rațiune. Experiențele mistice, vederea lui Dumnezeu în oglinda sufletului e o experiență dincolo de cuvinte, de rațiune. Romanidis spune că se bazează pe experiența nemijlocită a Necreatului. Creștinismul în ortodoxie nu se poate ataca rațional deoarece el este dincolo de rațiune.
Și Augustin descrie în Confesiuni câteva experiențe mistice. Aplică metoda platonică detaliată în Banchetul. Poate se găsește și în Enneadele lui Plotinus - nu știu, n-am citit. Se pornește meditația de la lucruri concrete, sensibile, urcând la lucruri inteligibile și se ajunge, în sfârșit, la Ideea cea eternă. Ideile se află în gândirea lui Dumnezeu. În acel moment are loc o străfulgerare. Unii zic că e mistică, eu cred că e intelectuală - ca atunci când îți storci creierii să înțelegi o chestie apoi se produce un clic și înțelegi brusc adevărul.
Iată aici un exemplu. Augustin șade cu mama lui la fereastră și meditează împreună după acest model:
‘’... am străbătut treaptă cu treaptă toate lucrurile corporale și cerul însuși, de unde soarele, luna și stelele răspândesc lumină asupra pământului. De aici am urcat înlăuntrul nostru, gândind, admirând și vorbind despre operele tale; am ajuns apoi în cugetele noastre și am trecut dincolo de ele, ca să atingem ținutul belșugului nesecat, acolo unde viața înseamnă înțelepciunea prin care au fost create toate lucrurile pe care le știm , toate care au fost și toate care vor fi, fără ca ea însăși să fi fost creată, căci ea ființează pur și simplu, cum a ființat și cum va ființa întotdeauna. ‘’
Până aici am făcut o deosebire între două abordări ale creștinismului despre care a vorbit Romanidis.
Ca om, Sf. Augustin îmi este drag. O minte mereu în căutare. Un suflet pasional. Îi plăcea mult iubirea. Repetă de multe ori în Confesiuni că nu putea trăi fără femeie. Reiese din unele aluzii că în tinerețe a avut și un iubit. Chiar și după ce a fost botezat optând pentru viața solo, recunoaște că mai are vise erotice. Și multe alte detalii din viața personală care de obicei rămân nespuse. E foarte sincer pentru acea perioadă. Nu se lasă până ce nu găsește sens vieții. Iar această carte e povestea căutării Adevărului și convertirii la El.
Vreau să laud această ediție. Este exact aceeași ediție care a apărut cu ani în urmă la Nemira. Acea ediție era greu de citit, pe două coloane, hârtie de proastă calitate. Această ediție de la Humanitas este excelentă. O traducere excepțională a domnului Eugen Munteanu cu note explicative și interpretări. De exemplu, la pasajele mai obscure, traducătorul prezintă și echivalările traducătorilor din limba franceză, engleză, germană și italiană. Iubesc aceste ediții îngrijite care respectă cititorul.
View all my reviews
