Cine se gândește la sine și pentru asta leagă o prietenie, rea socoteală își face. O asemenea prietenie sfârșește așa cum a început. Ți-ai făcut un prieten, ca să-ți dea ajutor când vei fi în lanțuri? De-abia vor zăngăni cătușele și te va părăsi. Sunt prietenii temporare, cum le zice lumea. Prietenul ales din interes îți va fi drag, atât cât îți va fi de folos. De aceea, în jurul celor puternici stă o droaie de prieteni, în jurul celor scăpătați e pustiu: puși la încercare, prietenii fug în toate părțile. De aceea atâtea exemple de ticăloșie: de frică, unii își părăsesc, iar alții își trădează prietenii. Este inevitabil ca începutul să semene cu sfârșitul. Cine începe să fie prieten din interes, va înceta să mai fie tot din interes; dacă folosul, și nu prietenia, îl atrage, un alt folos îl va duce împotriva prieteniei.
Seneca - Scrisori către Luciliu (I,IX)
