[...] chiriașii, unul după altul, se traseră înapoi spre ușă cu un sentiment ciudat de satisfacție, așa cum se observă mereu, chiar între persoanele cu suflet, când li se întâmplă celor apropiați o nenorocire din care nu a scăpat nimeni, au pierit toți fără excepție, chiar în pofida celor mai sincere sentimente de compătimire și implicare.
F.M. Dostoievski - Crimă și pedeapsă
