În pofida faptului că Pulheria Aleksandrovna avea deja patruzeci și trei de ani, fața îi mai păstra încă rămășițele frumuseții de odinioară și părea mult mai tânără decât anii pe care îi avea, lucru care se întâmplă mai mereu cu femeile care și-au păstrat până la bătrânețe limpezimea spiritului, prospețimea imaginilor și patima onestă, pură a inimii. Să spunem, în paranteză, că, dacă păstrai toate acestea, era de fapt și singura modalitate de a nu-ți pierde frumusețea nici la bătrânețe.
F.M. Dostoievski - Crimă și pedeapsă
