Mai rău e că te întrebi mereu cum vei găsi a doua zi forța necesară să continui să faci ceea ce ai făcut și în ajun și faci de atâta timp, unde vei găsi forța pentru acele demersuri imbecile, mii de proiecte care nu duc nicăieri, ca să scapi de copleșitoare nevoie, tentative mereu eșuate și toate pentru a te convinge că destinul e de neînvins, că trebuie să te prăbușești în spatele zidului în fiecare seară, zdrobit de frica zilei de mâine, mereu mai precară, mai sordidă.
Mai vine și vârsta, poate, trădătoarea, și ne amenință cu ce-i mai rău. N-ai destulă muzică în tine să faci viața să danseze, asta e. Toată tinerețea ți s-a dus să moară de acum la capătul lumii, în liniște, în adevăr. Și unde să te mai duci oare, dacă nu mai ai în tine suficient delir adevărat? Adevărul, iată o agonie fără sfârșit. Adevărul acestei lumi e moartea. Trebuie să alegi, să mori sau să minți. Eu n-am putut niciodată să mă sinucid.
Louis-Ferdinand Celine - Călătorie la capătul nopții